Eram cu Hans, Bjorn si Dieter. Mergeam sa le arat Bucovina Mea. La Falticeni am avut un sentiment ciudat. Intotdeauna simt asta cand trec prin „Folticenii” sadovenieni. Cine a citit „Anii de ucenicie” intr-o livada inflorita stie la ce ma refer.
Dar acum era altfel. Ca o neliniste stranie. Fara sa vreau am cotit spre Podoleni. Nemtii n-au simtit nimic. Dupa ce am trecut de centrul satului am simtit o liniste intrebatoare in masina. Nemtii se uitau in dreapta. Un card de lebede si rate salbatice isi tragea sufletul pe iaz. Nu stiu cum am franat. Doar ce m-am trezit cu aparatul foto pe trepied. Rezultatul il vedeti mai jos.
[singlepic=150,320,240,,center]
[singlepic=151,320,240,,center]
[singlepic=153,320,240,,center]
[singlepic=152,320,240,,center]
[singlepic=156,320,240,,center]
[singlepic=155,320,240,,center]