Urmaresc blogul lui Bradut Florescu de cateva saptamani. Imi place stilul lui. Dar mai ales imi place curajul lui. Curajul de a-si trai viata.
In ziua de azi multi prefera sa „traiasca” intr-o cutie de sticla, cu electrozi la tample, care simuleaza totul. Si sa consume resurse enorme. Totul pentru cauze minore.
As vrea sa-l cunosc intr-o zi pe Bradut Florescu si sa-i mltumesc pentru ca reuseste sa-mi multiplice zilnic clipele de libertate.
Inainte de a-i citi randurile, aplicam si eu destul de des fara sa stiu filozofia lui, mai ales prin Biroul Giosanesc. O metoda simpla, ieftina si eficienta de a asculta linistea si de a te regasi intr-o lume in care deseori nu ne (re)cunoastem si in care traim pentru a consuma.
Bradut ridica la puterea infinit aceasta doctrina.
Sa invatam sa muncim ca sa traim, nu sa traim ca sa muncim.
Atat de simplu! Dar ce greu de aplicat!
Intr-adevar, asa e!
Si totusi, „I could be bounded in a nutshell, and count myself a king of infinite space…”
Important e sa fii un om Liber – prin alegerile pe care le faci zi de zi, si sa nu ‘fugi’ de tine insuti…
🙂
Filozofic dar pur adevarat!