Cuvântul monument este moştenit din limba latină: monumentum = semn de amintire.
Conform DEX, un monument este acea „operă de sculptură sau de arhitectură destinată să perpetueze amintirea unui eveniment sau a unei personalităţi remarcabile. O construcţie arhitectonică de proporţii mari sau de o deosebită valoare”. La figurativ, poate insemna „Orice operă, document istoric sau creaţie culturală de însemnătate naţională sau internaţională”.
Din punct de vedere legal, principalele criterii pentru ca o construcţie să fie declarată monument istoric sunt:
– vechimea
– raritatea într-o localitate, zonă sau regiune
– reprezentativitatea pentru un stil, un curent artistic, o perioadă istorică
– valoarea memorială – legată de personalităţi, evenimente sau momente din istorie, valoarea de mărturie
Vechimea – să fie de 50 de ani sau mai mult (deşi pot fi alese şi construcţii mai noi dacă au o valoare execepţională). Cu cât e mai veche, cu atât este mai valoroasă pentru că pe măsura trecerii timpului s-au păstrat puţine construcţii similare din aceeaşi perioadă. Din punct de vedere al vechimii, putem imparti monumentele din Romania in patru mari categorii:
1.Foarte veche este o construcţie care datează de peste 400 de ani, adică mai veche de anul 1600. La noi acestea sunt foarte puţine din cauza specificului ţării noastre de zonă seismică, materialelor de construcţii tradiţionale puţin rezistente (lemnul, paianta) şi deselor războaie şi distrugeri la graniţă de culturi. Construcţiile foarte vechi sunt în totalitate monumente istorice. Mai îndelung păstrate au fost, în general, construcţiile cu un grad de interes social şi religios: biserici, castele şi fortificaţii, reşedinţe boiereşti şi nobiliare, primării şi clădiri negustoreşti în oraşele din Transilvania. Unele au suferit numeroase trasformări şi refaceri ulterioare, altele au supravieţuit ca ruine.
Exemple: cetătile dacice, unele mănăstiri din Bucovina, bisericile de cretă de la Basarabi.
2. Vechi sunt construcţiile care datează de 2- 400 de ani, adică din perioada 1600 – 1800. Cu cât perioda este mai îndepărtată, cu atât sunt păstrate mai puţine. Din această perioadă au supravieţuit şi construcţii din lemn, un număr mai mare de construcţii civile urbane şi rurale, ateliere şi hanuri, drumuri şi amenajări de cursuri de apă, heleştee, terenuri agricole, cimitire şi cruci de piatră. Toate acestea sunt mărturii preţioase asupra felului cum arăta mediul natural şi construit al strămoşilor noştri apropiaţi. Construcţiile vechi sunt în proporţie covârşitoare susceptibile de a fi declarate monumente istorice, excepţiile fiind acele construcţii care au suferit modificări care le-au schimbat complet aspectul iniţial, care sunt într-o stare atât de deteriorată încât este imposibilă salvarea lor, alte considerente ştiinţifice şi social-economice punctuale. În toate cazurile aceste construcţii vechi trebuie să fie documentate, fotografiate şi părţile de construcţie semnificative salvate şi adăpostite într-un muzeu.
Câteva exemple: Podul de piatră de la Cârjoaia, Beciul de la Zlodica, Conacul Cantacuzino – Deleanu (Deleni), etc.
3. Relativ vechi sunt construcţiile de 1-200 de ani, adică din perioada 1800 – 1914. În funcţie şi de alte criterii, de reprezentativitate, raritate, stare de conservare, valoare memorială, artistică, repere comunitare şi altele, multe din ele sunt susceptibile de a fi monumente istorice. Ele aduc în peisajul localităţilor noastre farmecul şi patina nobilă a trecutului apropiat, imaginea unui stil de viaţă şi a unor progrese pe calea modernizării şi progresului făcute de străbunicii noştri, necesara soliditate clasică care echilibrează modernul, atmosfera literaturii şi poeziei noastre clasice de secol XIX pe care o studiem în şcoală, a marilor curente artistice şi arhitecturale europene, adică acele repere de care avem nevoie azi pentru a trăi cu sentimentul tonic că nu suntem mai prejos decât alţii, că avem şi noi un trecut care ne poate însufleţi, că avem ce arăta oaspeţilor, că ştim să ne respectăm valorile.
Alte exemple concrete: Curtea baronilor Capri din Iacobeşti (Suceava), Fabrica de bere din Solca, Fabrica de spirt Rosetti din Tescani (Bacau), etc.
4. Recente sunt construcţiile din perioada primului război mondial, din perioada interbelică şi primii ani după al doilea război mondial (1914 – 1950), care au mai puţin de o sută de ani vechime. Ele datează dintr-o epocă de mare având constructiv, stimulat de creşterea economică şi demografică, dar şi de industrializare şi de standardizare accentuată, de simplificare în folosul funcţionalului şi utilităţii imediate. Doar o mică parte din construcţiile recente pot fi declarate monumente istorice – cele realizate de mari arhitecţi, cel care au o valoare artistică deosebită sau au valoare de unicat, cel care ilustrează tehnici, materiale sau stiluri complet noi, inclusiv construcţii -martor al unor eşecuri tehnice. Multe din aceste construcţii pot avea însă o puternică semnificaţie pe plan local şi prin urmare ocrotite la acest nivel: şcoala veche dintr-un sat, biserica unei comunităţi, primării, gospodării ţărăneşti tradiţionale, gări şi castele de apă, poduri şi depozite industriale, sedii de primării, case care au aparţinut unor personalităţi sau familii de vază dintr-o localitate, parcuri şi grădini, prăvălii şi pieţe publice, fântâni, troiţe, cimitire, locuri tradiţionale de petreceri câmpenenşti, chioşcuri şi foişoare, etc.
În această categorie intră Primaria din Racaciuni (Bacau), Manufactura de tutun din Iasi, Fabrica de caramizi din Ciurea (iasi), etc.
Aceste monumente trebuie inventariate cu grijă şi ocrotite. Niciodată nu suntem suficient de zgârciţi şi de precauţi când este vorba de mărturiile trecutului apropiat, de ştergerea specificului local, a reperelor localităţii sau zonei în care trăim. Modernizarea nu trebuie să fie făcută prin distrugere, fără nici o grijă pentru ziua de poimâine, pentru ce lăsăm mai departe.